Constituirea echipei de negociere reprezintă un act de mare

importanţă, căruia sindicatul trebuie să-i acorde o

atenţie deosebită.

În actele juridice se foloseşte termenul “comisia pentru negocieri

colective” împuternicită de părţi, formată dintr-un

număr egal de reprezentanţi ai acestora. Însă este foarte

important ca echipa de negociere care va reprezenta salariaţii să fie

aleasă de membrii organizaţiei sindicale prin vot direct sau de

organele de conducere ale sindicatelor, inclusiv şi cele de ramură,

grupuri de unităţi şi să răspundă în

faţa acestora.

Hotărârile echipei vor fi aprobate sau respinse de membrii de

sindicat. Nu se va permite ca reprezentanţii sindicatului să fie

numiţi prin ordin de către conducătorul întreprinderii de

rând cu reprezentanţii administraţiei. Echipa pentru negociere

trebuie astfel aleasă încât să poată da

garanţia că reprezintă salariaţii.

Membrii comisiei din partea sindicatului vor fi independenţi, liberi

în acţiuni, vor fi retraşi şi înlocuiţi atunci

când nu vor apăra interesele salariaţilor.

Este important ca salariaţii întreprinderii să poată

avea încredere în reprezentanţii lor, iar ei să dee

dovadă de spirit de echipă. Cât priveşta activitatea lor,

Legea privind contractul colectiv de muncă determină că, pe

timpul negocierilor, li se păstrează locul de muncă, salariul

mediu, înlesnirile sociale, dar nu mai mult decât pe trei luni.

Numărul membrilor se stabileşte în funcţie de

necesităţi, variind în general între 5 şi 7

persoane. Dacă ar fi mai mulţi, fie că nu s-ar putea ţine

cont de părerile tuturor, fie că ideile emise ar fi prea difuze

şi nu convergente,

aceasta datorită intereselor diverse.

Pe măsură ce se dezvoltă negocierile sunt necesari

diferiţi specialişti în diferite domenii, de producţie, de

economie etc. De asemenea nu este necesară şi prezenţa

permanentă a consultanţilor. Toate aceste modalităţi de

participare vor fi prevăzute în regulamentul pentru negocieri, care

va fi adoptat de părţi până la demararea negocierilor.

Criterii de selecţie a echipei:Negociatorul trebuie:

a) să fie o persoană cu autoritate, să inspire respect

şi încredere celor din organizaţie şi care nu poate fi

contestată cu uşurinţă;

b) să aibă calităţi de lider (să fie ferm,

să evite orice manifestare de teamă în negociere);

c) este preferabil să aibă experienţă în negocieri;

d) să fie bine pregătit profesional şi bine informat;

e) să aibă capacitatea de consultare cu colegii de echipă;

f) să posede o condiţie fizică bună, răbdare,

luciditate, agerime.

După alegerea echipei, fiecare din ei primeşte o

însărcinare. Unul din membri trebuie să

îndeplinească funcţia de purtător de cuvânt. Este

absolut necesar purtătorul de cuvânt, astfel încât

membrii echipei să nu lase impresia că sunt în dezacord unii cu

alţii.

Un alt membru din echipă va lua note şi va fi responsabil de

evidenţa amănunţită de punctele de vedere diferite

exprimate, care anume probleme au fost acceptate de ambele părţi, ce

argumente au expus în respingerea propunerilor.

Alţi membri se vor ocupa de probleme mai speciale, cum ar fi problemele

salarizării, protecţiei muncii sau probleme specifice anumitor

grupuri de salariaţi.

Echipa formată va răspunde de elaborarea unui program de activitate

şi va îndeplini celelalte etape ale pregătirii pentru

negocieri.

2. Elaborarea planului de acţiuni.

Schema planului de acţiune este structurată de cinci

întrebări fundamentale:

CE? – întocmirea unei liste cu ce trebuie de făcut pentru

realizarea obiectivelor stabilite;

CÂND? – data până la care trebuie încheiată fiecare acţiune;

CINE? – ţinerea unei evidenţe a persoanelor care răspund de

fiecare acţiune;

UNDE? – alegerea locului pentru ţinerea negocierilor;

CUM? – stabilirea mijloacelor existente şi disponibile pentru realizarea

obiectivelor prin negocieri.

Pe baza acestei scheme, planurile vor fi elaborate în scris şi

cît mai detaliate.

Avantajului planului de acţiune:

- permite ca pe parcursul negocierilor să urmărim devierile de la

gândirea originară şi să ne reorientăm în

structura acesteia pentru rundele următoare de negocieri;

- întreaga echipă are posibilitatea să urmeze planul unic

elaborat (fiecare membru al echipei trebuie să aibă în

faţa sa un astfel de plan, după care să se conducă în

intenţiile sale);

- permite să sintetizăm problematica şi să evităm

unele contradicţii în expunere.

3. Pregătirea locului

Încăperea trebuie să fie comodă pentru negocieri

îndelungate, fără ca cineva /ceva să distragă

atenţia negociatorilor.

Condiţiile fizice în sala pentru negocieri, cum ar fi lumina,

mobila, condiţionarea aerului, spaţiul, zgomotul, de asemenea pot

să influenţeze.

Pe parcursul unei negocieri, poziţia ocupată în jurul mesei

va influenţa atmosfera şi deci reuşita negocierilor. Mai ales

poziţia liderilor purtătorilor de cuvânt.

1. – propoziţie de cooperare

2. – propoziţie competitivă

3. – propoziţie posibilă de colaborare

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15