secreţilor uterine.
Ei, dar să zicem, că embrionul e deja în stadiu de făt
şi părinţii vor să ştie ce vor avea. Poate că
apare nevoia luării unei decizii oportune. Şi pentru asemenea
situaţie există metode de determinare a sexului viitorului copil. Ele
constau în determinarea schimbărilor din compoziţia
sângelui matern, în studierea celulelor frotiurilor vaginale sau a
cromozomilor celulelor din lichidul amniotic. Ce-i drept, aceste metode sunt
destul de complicate, insuficient de exacte şi pot fi aplicate abia spre
sfârşitul sarcinii, când, practic, nu mai prezintă nici o
valoare. În schimb, metoda elaborată de C. V. Ciaciava, directorul
ICŞ în domeniul obstetrici şi ginecologiei al Ministerului
ocrotirii sănătăţii din Georgia, asigură o precizie de
ordinul a 94-97% şi este aplicabilă în orice perioadă a
sarcinii. În ce constă această metodă?
Pentru început se va prinde o broască-mascul matură din punct de
vedere sexual şi i se vor injecta 2- 3 picături de urină
luată de la femeia gravidă. Peste o oră-două din cloaca
broaştei, cu o pipetă, se va extrage puţin lichid şi se va
depune pe o lamă în aşa fel încât să vină
în contact cu doi electrozi metalici plaţi, uniţi cu un aparat
generator de curent.
Sub acţiunea substanţelor din urina femeilor gravide broasca
elimină spermatozoizi care pot fi examinaţi sub microscop. În
cazul când urina va aparţine unei femei care nu este gravidă,
broasca nu elimină spermatozoizi.
Să ne imaginăm că fixăm microscopul şi cuplăm
curentul. Vom vedea una din două: sau spermatozoizii se vor deplasa
şovăitor şi spre electrodul pozitiv, şi spre cel negativ,
sau cu o viteză crescândă se vor îndrepta cu toţii
într-o parte şi în curând vor dispare din câmpul
nostru de vedere. În primul caz este vorba de o probă de
spermatozoizi încărcaţi diferit, iar fenomenul celălalt se
produce atunci, când se examinează o probă de spermatozoizi cu
încărcătură de un singur sens. Primul caz sugerează
naşterea unui băiat, iar celălalt - a unei fete.
În cursul mai multor ani profesorul Ciaciava şi colaboratorii
săi şi-au verificat cu toată exigenţa metoda
elaborată. Au fost examinate peste 1000 de femei cu sarcini între a
8-a şi a 40-ea săptămână. În 95% din cazuri
prezicerile examinatorilor s-au adeverit fără greş. De remarcat
că fiecare femeie a fost supusă numai la o singură probă de
examinare. Probabil, că prin dublarea probelor procentul previziunilor
juste se poate ridica până la 100.
Într-un cuvânt, datorită acestei inovaţii omenirii i s-a
pus pentru prima oară la dispoziţie o metodă simplă şi
sigură de rezolvare a străvechii dileme «băiat sau fată».
Dar nu va conduce acest lucru la încălcarea echilibrului dintre
sexe? Specialiştii consideră că acest lucru ar avea
consecinţe tragice asupra destinului umanităţii. Iată ce
scrie în legătură cu aceasta renumitul demograf, profesorul D.
Valentei: «Înainte de toate urmează să se stabilească
dacă părinţii vor da preferinţă vre-unui sex. Spre
deosebire de «obiectiva» natură, părinţilor nu le este
indiferent cine li se va naşte-majoritatea dau preferinţă
băieţilor... Dar a devenit de pe acum limpede că pentru biologia
speciei umane raportul dintre sexe prezintă importanţă.
După toate probabilităţile este important ca între sexe
să domine un echilibru numeric sau o mică superioritate numerică
a femeilor. Încălcarea arbitrară a acestui raport în
favoarea sexului feminin poate duce la cel mai rău lucru - la
degradarea lui Homo sapiens. S-ar întâmpla că femeia în
calitate de membru al societăţii ar suferi o involuţie
enormă...»
Iată, însă, că publicarea în «Literaturnaia gazeta»
(19 iunie, 1974) a rezultatelor unor cercetări sociologice a adus o
limpezire a situaţiei. S-a dovedit că umanitatea nu este
ameninţată de nici un fel de deplasare spre un sex sau altul. Aceasta
fiindcă, deşi bărbaţii preferă să aibă un
fiu, femeile doresc mai mult să aibă o fiică. Dacă mai
înainte, în timpuri patriarhale, naşterea unui copil de sex
masculin promitea familiei anumite avantaje economice sau sociale, astăzi
se pot pune mai multe speranţe pe fiice: ele sunt mai ataşate de
părinţi şi la bătrâneţe le acordă un mai
mare sprijin.
Există şi alte considerente, de ordin psihologic, etic şi medical
în favoarea băieţilor sau a fetelor, dar toate au o
trăsătură comună: simpatiile părinţilor se
repartizează absolut egal. Dar, în general, are rost să se
recurgă la tot felul de metode de diagnosticare şi de dirijare a
sexului uman? Suntem convinşi că îi majoritatea cazurilor nu
există nici o nevoie de ele. Doar pentru orice femeie primul copil,
indiferent de sexul pe care îl va avea, este mult aşteptat. Iar
necunoaşterea faptului cine se va naşte este o sursă de
emoţii plăcute. Cu atât mai mult dacă în familie
există doi-trei copii, de regulă, printre ei sunt reprezentanţi
ai ambelor sexe. Şi numai în cazuri deosebite, când
într-o familie se nasc numai copii de un singur sex, iar
părinţii îşi doresc şi de celălalt, poate
să apară nevoia diagnosticării timpurii a sexului pentru a se
putea lua o decizie oportună.
5.5 Obţinerea sexului dorit
Fireşte, nu se poate considera că un astfel de proces ca formarea
sexului să fie controlat de o singură pereche de cromozomi sexuali.
Sexul este controlat de întregul sistem al genotipului, căci
dezvoltarea lui presupune elaborarea hormonilor corespunzători şi
diferenţierea a diferitor ţesuturi.
A fost emisă ipoteza că potenţial fiecare zigot este bisexual,
adică dispune de două variante de formare a sexului, dar anumite
mecanisme realizează dezvoltarea unui singur sex.
Principalul factor al diferenţierii sexuale sunt genele, care au sub
control nivelul secreţiei hormonale de natură masculină şi
feminină. Predominarea în cursul dezvoltării individuale
când a secreţiei hormonale masculine, când a celei feminine
duce la dezvoltarea de forme intersexuale. În acest context hormonii
sexuali masculini (androgeni) determină masculinizarea ovarelor,
adică apariţia în ele a unor celule sexuale masculine, iar
hormonii sexuali feminini (hormoni estrogeni şi progesteronă)
feminizarea testiculelor, adică formarea în ele a unor celule
sexuale feminine.
În principiu potenţa bisexuală a organismului oferă
posibilitatea schimbării direcţiei de dezvoltare a acestuia. Procesul
propriu-zis al diferenţierii sexului se află sub controlul hormonilor
secretaţi de glandele endocrine, de către stratul cortical şi
cel medular al primordiului sexual, apoi şi de către glandele
sexuale. La rândul ei, însă, secreţia hormonilor
masculini şi feminini este strâns legată de activitatea genelor
specifice.
Despre rolul hormonilor în determinarea şi redeterminarea sexului
vorbesc următoarele date. Dacă unui animal i se vor extirpa ne cale
operativă glandele sexuale, el nu numai că devine steril, ci
îşi pierde şi aşa-numitele caractere sexuale secundare,
după care reprezentanţii unui sex se deosebesc de reprezentanţii
altuia. Un cucoş castrat îşi pierde facultatea de a
cânta, aspectul caracteristic şi creasta, atracţia
sexuală, nu mai are obişnuita fire de bătăuş.
Armăsarul iute se transformă într-un jugan, iar taurul
îndărătnic — într-un bou impasibil la toate ş. a. m.
d.
Experienţele lui V. B. Savvateev au demonstrat că la tratarea
înainte de incubare a ouălor fecundate cu hormon sexual feminin se
constată o transformare a sexului masculin în feminin. Dar
această schimbare are loc numai în stadiul embrionar, căci
în continuare genotipul este atotputernic şi la pui se
manifestă o revenire deplină la sexul masculin.
Unul din remarcabilele exemple de redeterminare totală a sexului în
ontogeneză a fost stabilit de T. Iamamoto în experienţele
efectuate asupra peştilor de acvariu.
Ca rezultat al adăugării de hormon sexual feminin (extrogen) în
raţia lor alimentară, toţi peştii determinaţi
genotipic ca masculi (X¡), după fenotip s-au dovedit a fi femele cu
ovare normale şi prezentând caractere sexuale secundare proprii
femelelor. Ei erau capabili să se încrucişeze cu peşti
normali. Acest exemplu sugerează una din căile de reglare
artificială a raportului dintre sexe.
La om şi la diferite mamifere redeterminarea hormonală a sexului se
complică din cauză că diferenţierea sexului se produce
înainte de începutul secreţiei hormonilor. De regulă, la
vârsta de 12 săptămâni sexul embrionului uman este clar
exprimat.
Veţi întreba: nu se poate oare regula, după un plan dinainte
stabilit, obţinerea sexului necesar în zootehnie? Doar este absolut
evident că la fermele avicole este preferabilă obţinerea unui
număr mai mare de găini-ouătoare, la rasele de carne de vite
cornute mari - a taurilor, iar la rasele de lapte - a viţelelor. Da, se
poate. În ultimul timp au fost elaborate metode de separare a spermei
în gameţii componenţi X şi ¡. Aplicându-se tot
odată şi larg cunoscuta metodă de
însămânţare artificială, se poate astfel realiza pe
scară industrială obţinerea unor animale de sex dorit.
Fireşte, în asemenea cazuri au o importanţă deosebită
calităţile animalului reproducător. Acesta este supus unui
examen de stabilire a constituţiei sale genetice şi, abia după
ce se constată că el corespunde, se foloseşte în calitate
de donator de spermă. Ea poate fi conservată şi
păstrată timp îndelungat la temperaturi joase şi
folosită când este nevoie.
Putem vorbi de un exemplu clasic de obţinere a sexului dorit la
fluturele-de-mătase. Cu ajutorul razelor Rentghen şi a temperaturii
înalte academicanul B. L. Astaurov a acţionat asupra ouălor
viermelui-de-mătase, nimicind nucleele din ele, citoplasma
rămânând, însă, funcţională. Aceste
ouă erau fecundate cu spermatozoizi normali şi din ele creşteau
numai indivizi masculini. Faptul prezintă o mare importanţă
practică, deoarece gogoaşele indivizilor masculini conţin cu
aproape 30% mai multă mătase decât ale celor feminini.
Dar pentru scara largă a industriei creşterii viermilor-de-
mătase această metodă complicată este nepotrivită.
Şi atunci geneticenii şi-au adus aminte de ideea profesorului A.
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
|